- Ion Cristoiu: Gîndul te duce imediat la evenimentele din decembrie 1989. Şi atunci, un ochi atent şi-ar fi putut da seama, chiar în timpul confruntării cu „teroriştii”, de măreţia spectacolului de sunet şi lumini. Judecînd după pîrîituri şi bubuituri, ar fi trebuit ca jumătate din Bucureşti să fie, la sfîrşitul bătăliei, o simplă grămadă de moloz. Ieşiţi de prin ascunzători, după căderea cortinei, curioşii au remarcat că s-a tras mai mult în aer. Observaţia lui Mihail Sebastian, asupra căreia scriitorul nu mai revine, trecînd-o pe curat aşa, în treacăt, ne obligă să revenim la momentul rebeliunii legionare.
- Ion Cristoiu: Pe parcursul revoltei, Conducătorul îi surprinde pe toţi prin toleranţa excesivă faţă de legionari. Partenerii săi de guvernare ocupă, pe rînd, centre vitale ale Bucureştiului. Generalul nu reacţionează. El continuă să ducă tratative. Întreaga sa atitudine e a unui om uluit pînă la descumpănire că…
