Mi-o aduc aminte vag. Lucra la departamentul online, care funcționa independent de redacția ziarului. Deci nu prea ne-am intersectat. Mi s-a părut o tânără timidă și, totodată, foarte pasionată de ce făcea.
N-am mai auzit o vreme nimic despre ea. I-am citit apoi, mai târziu, câteva texte realmente reușite, scrise pentru o publicație sau alta. Și am felicitat-o în gând.
În rest, n-am interacționat deloc. Nu i-am urmărit blogul. N-am știut până mai ieri, când am aflat că a murit, despre suferințele ei.
Acum, n-aș fi spus mai mult decât un creștinesc Odihnească-se în pace!
Dar descopăr că, de două zile încoace, niște inși fără rușine și fără scrupule îi bălăcăresc memoria pe sticla micilor ecrane.
Nici nu contează – cum bine observa cineva – că victima e o jurnalistă sau cât de talentată a fost.
Vorbim despre o femeie care a suferit și a murit. Iar când moare cineva, oricine, un minim bun…